De ce ți-e frică, dă mai des pe acolo

De ce ți-e frică, dă mai des pe acolo

Reacția normală la frică este să fugi, să pleci, să te retragi, sau să te aperi. Și prin „normală” vreau să spun reacția pe care o avem toți, care vine instinctiv atunci când apare teama, frica – indiferent de ce anume o declanșează. De ce? Pentru că așa suntem programați, frica este unealta prin care creierul nostru are grijă să supraviețuim: a apărut frica – înseamnă că sunt în pericol – înseamnă că trebuie să mă apăr sau să pun distanță între mine și ceea ce cauzează frica – și că, pe viitor, trebuie să evit acest ceva, să nu mai ajung în situația de a fi în pericol.

Deși acesta este un mecanism care funționează bine atunci când este vorba de pericole fizice, reale (un câine care mârâie, o mașină care vine cu viteză spre trecerea pe care vreau să traversez, o alee întunecoasă și pustie), folosim aceiași strategie și când avem de-a face cu frica care apare atunci când suntem într-o situație nouă pentru noi, în relațiile sociale, în așteptarea unui examen – atunci când nu este vorba de un pericol real, fizic ci de unul emoțional.

Și uite așa ajungem să fugim de situațiile noi –  nu periculoase –  doar noi, necunoscute nouă – un sport nou, o ieșire cu un grup nou, vorbitul în public, exprimarea opiniei personale față de familie, prieteni, colegi.

Și de ce evit mai des, de aia îmi este mai frică. Evitând să simt frică, frica se intensifică. Și mă convinge din ce in ce mai bine că într-adevăr evit un pericol – și cred asta tot mai mult în locul a ceea ce fac de fapt: evit frica, inconfortabilul, necunoscutul. Nu pericolul. Doar necunoscutul. Și mă conving singur tot mai mult că a fost bine că nu am vorbit, că nu am ieșit, că nu m-am apucat de sport.

Cum fac să îmi ajut mintea să nu mai vadă noul, necunoscutul ca fiind periculos? Mă împrietenesc cu el, testez treptat, convingându-mă că nu a fost periculos. Nici acum, nici data trecută și am curiozitatea să văd cum va fi data viitoare. Îmi fac curaj și dau mai des pe acolo.

Poate ajută și:

  • Să cauți evidențe la cei din jur. Cum procedează ei în situații similare? Ai vreun prieten pe care îl admiri, care ți se pare curajos? Cum procedează el?
  • Întrebă-i pe cei din jur cum procedează ei atunci când nu le este confortabil, când se tem de întălniri sociale sau de diverse evenimente ce sunt planificate. Și foloseste ideile care ți se potrivesc
  • Planifică câte o situație nouă și alege să dai pe acolo. Să testezi ce se întâmplă, cu curiozitate în loc de frică

 

Ileana Socolescu – psihoterapeut

Mai multe despre mine aici: psihelp.ro

Daca te regasesti si crezi ca te putem ajuta – contacteaza-ne prin formular sau telefonic:

Tel: (+40) 726 112 161
Email: contact@psihelp.ro