Cum influențează copilaria modul în care intrăm în relații? (partea II)

Propriul imago

Harville Hendrix, psihoterapeut cu zeci de ani de experiență în studierea iubirii romantice,  ne propune un simplu exercițiu, să comparăm trăsăturile de caracter ale partenerilor/partenerelor de cuplu cu cele ale persoanelor care au avut grijă de noi în copilărie. Mare parte vom constata că acestea seamănă. Astfel, deși ne spunem lucruri precum “niciodată nu mă voi căsători cu cineva așa critic cum e mama” sau “eu nu mă voi căsători cu un bărbat gelos cum era tata” și altele asemenea, observăm că suntem atrași de persoane care au aceleași trăsături pozitive și negative ale celor care ne-au îngrijit cand eram mici. Iar de obicei, cele care predomină sunt trăsăturile negative.

Cum se întâmplă asta, desi conștient ne propunem exact opusul? Cum de ne atrag așa puternic fix trăsăturile negative? Cum de ajungem să le spunem partenerilor noștri “ te porți exact ca mama” sau “numai tata mă cicălea așa”?

Căutăm inconștient să retrăim condițiile în care am crescut pentru a le corecta. Căutăm acea imagine despre sexul opus care să semene cu persoanele care ne-au îngrijit în copilăria mică, imagine pe care ne-am construit-o încă de la naștere.

Dintre toate interacțiunile pe care le-am avut cu persoanele cheie din viața nostră, cel mai adânc ni s-au întipărit în minte cele care ne-au rănit cel mai profund. De ce? Pentru că acestea au părut să ne amenințe cel mai mult existența la vremea respectivă.

Harville Hendrix denumește această imagine “imago”. Imago întrunește trăsăturile persoanelor care ne-au crescut în primii ani, dar manifestă  și părțile pe care noi ni le-am “ascuns”, sinele pierdut, acele gânduri, sentimente și comportamente pe care am fost nevoiți să le abandonăm pentru a fi acceptați de familie și societate. Astfel, dacă noi suntem timizi, ne vor atrage persoanele îndrăznețe, dacă noi ne-am refulat partea creativă, este foarte posibil să fim atrași de persoane creative, dacă nu ni s-a permis să ne simțim în largul nostru manifestându-ne senzualitatea cel mai probabil, vom alege un partener  senzual și dezinhibat. Când două persoane cu trăsături complementare de caracter se îndrăgostesc, se simt ca și cum ar fi brusc reîntregite, “când sunt cu tine, mă simt întreg”.

Când întâlnim pe cineva care corespunde propriului imago, avem un sentiment de déjà-vu, o senzație de familiaritate. La nivel subconștient, ne simțim din nou conectați cu persoanele care au avut grijă de noi, doar că de data asta credem că dorințele noastre cele mai profunde, infantile, vor fi satisfăcute , că cineva o sa aibă grijă de noi, că nu vom mai fi singuri. Trăim iluzia siguranței si protecției depline, transferăm inconștient responsabilitatea pentru propria supraviețuire de pe umerii părinților, pe cei ai partenerilor, “simt că nu pot trăi fără tine”.

Nu toată lumea întâlnește un partener care corespunde fidel propriului imago, uneori se potrivesc doar una-două trăsături cheie de carcter, iar atracția inițială este posibil să fie destul de scăzută. O astfel de relație este de obicei mai puțin pasională și mai puțin agitată deoarece nu deschide rănile copilăriei.

Și dacă lucrurile stau așa, oare cum trăim iubirea romantică? Descoperă citind articolul următor…. Iubirea romantică – PsiHelp

Dacă simți ca relatia ta de cuplu ar avea de câștigat și îți dorești să discuți cu un psihoterapeut, îmi poți scrie un mesaj pe contact@psihelp.ro sau poți realiza o programare online pentru o ședință de consiliere individuală sau de cuplu.

 

Cu drag,

Ana-Maria Popescu

Psihoterapeut Psihelp

Acest site folosește cookie-uri. Prin navigarea pe acest site, îți exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor.