Iubirea romantică

La începutul relației simțim cum iubirea romantică ne va vindeca, ne va reîntregi. Brusc vedem viața în culori. Uităm de limitări și rigidități. Devenim dintr-o dată mai amuzanți, mai sexy, mai deștepți.  Simpla prezență a celuilalt este un balsam liniștitor. Părem să ghicim întocmai ceea ce îi lipsește celuilalt, nu mai sesizăm propriile nevoi, în schimb devenim sensibili la nevoile partenerului/partenerei. Dacă el/ea are nevoie de mai multă iubire protectoare, ne asumăm cu plăcere rolul de tati sau mami, dacă își dorește mai multă libertate, îi acordăm independență, ne copleșim reciproc cu gesturi spontane, pline de atenție, care par să șteargă lipsurile afective timpurii din copilărie. Avem atăta disponibilitate, încât părem lipsiți de nevoi, iar partenerul trage concluzia că scopul nostru în viață este să oferim iubire vindecătoare, ceea ce ne face foarte atrăgători.

Îndrăgostiți fiind, suntem maeștri în arta proiecției, trăim parcă într-o lume imaginară, dându-ne peste cap să dăm impresia că suntem perechea ideală și să păstrăm o imagine idealizată a celuilalt.

Ne simțim mai sănătoși emoțional decât suntem în realitate, o parte a creierului crede că ni s-a oferit în sfârșit șansa de a primi iubirea protectoare după care tânjam, de a redobândi plenitudinea din pântecul mamei.

În fazele de început ale relației, mecanismul nostru de negare este mai activ ca niciodată. Trecem ușor cu vederea lucrurile care ni se par in neregulă la partener, găsind fel de fel de scuze, și idealizăm imaginea pe care noi o proiectăm asupra lui/ei. Deși nu-l cunoaștem prea bine pe celălalt, credem că suntem îndrăgostiți, când de fapt iubim o imagine. Nu reușim să îl vedem drept o persoană cu nevoi și dorințe proprii, ci mai degrabă drept o resursă pentru satisfacerea dorințelor noastre inconștiente din copilărie.

Intr-adevăr, iubirea romantică din fazele incipiente ale relației se hrănește cu multe fantezii. Îndrăgostiți fiind ne păstrăm o imagine idealizată, incompletă unul despre celălalt și trăim într-o Grădină a Edenului. Odată cu mutarea împreună sau căsătoria, vălul iluziei cade. Când începe să se evapore vălul îndrăgostirii și ne uităm mai obiectiv la cei de lângă noi, descoperim că aceștia nu sunt deloc zei, ci ființe umane imperfecte, cu frici, nevoi neâmplinite, tabieturi uneori enervante pentru noi, limitări, și toate acele trăsături negative pe care refuzaserăm cu încăpățânare să le vedem.

Ce urmează apoi? Ce se întâmplă cu iubirea noastră după ce cade vălul roz al idealizării celuilalt?

Citiți mai departe în articolul următor… Lupta pentru putere în relația de cuplu (partea I) – PsiHelp

Dacă simți ca relatia ta de cuplu ar avea de câștigat și îți dorești să discuți cu un psihoterapeut, îmi poți scrie un mesaj pe contact@psihelp.ro sau poți realiza o programare online pentru o ședință de consiliere individuală sau de cuplu.

Cu drag,

Ana-Maria Popescu

Psihoterapeut Psihelp