În contextul relaţiilor interpersonale, “schimb echitabil” înseamnă un echilibru între a oferi, a primi şi a cere și a primi — între investiţia pe care o faci şi beneficiile pe care le primeşti, între nevoile tale şi nevoile celuilalt.
Un cadru teoretic relevant este Equity Theory („teoria echităţii”) care arată că oamenii sunt mai mulţumiţi în relaţii atunci când percep că aportul lor (input-urile) şi rezultatele pe care le primesc (output-urile) sunt proporţionale cu cele ale parteneruluiDe asemenea, Social Exchange Theory („teoria schimbului social”) evidenţiază că oamenii evaluează relaţiile într-o lumină de costuri şi recompense: dacă simt că dau prea mult şi primesc prea puţin, apare nemulţumirea.
De ce contează „a cere – a da – a primi”?
- Sănătatea relaţiei. Când schimbul devine unilateral — adică unul cere mult, celălalt dă mult, dar primeşte puţin — apare riscul de resentimente, de dezechilibru emoţional şi de deteriorare a relaţiei.
- Percepţia de echitate. Echitatea nu înseamnă neapărat egalitate strictă (toţi facem exact aceleaşi lucruri), ci că proporţia între ce investeşti şi ce primeşti îţi pare „dreaptă”. De exemplu: dacă tu investeşti mult, dar primeşti şi multă recunoaştere, sprijin, respect — vi se poate părea echitabil.
- Creşterea intimităţii şi încrederii. Când ambii parteneri simt că contribuie şi primesc într-o măsură rezonabilă, apar respectul reciproc, sprijinul şi sentimentul de „suntem o echipă”.
- Prevenirea oboselii relaţionale. Dacă mereu unul se simte „cel care dă”, cu timpul poate apărea epuizarea emoţională sau decizia de a „renunţa”.
Cum recunoşti că există dezechilibru în schimbul relaţional
Iată câteva semne că schimbul poate fi dezechilibrat:
- Te simţi adesea obligat/ă să dai — nu pentru bucurie, ci pentru că „aşa trebuie”.
- Simţi că primeşti puţin sau nimic în schimb: sprijin, recunoaştere, timp, atenţie.
- Partenerul pare să cere mult, dar să ofere puţin reciproc — mai ales în zone importante pentru tine.
- Simţi vinovăţie dacă primeşti mult (în sensul că „nu merit”) sau furie/resentiment dacă dai mult şi primeşti puţin. În teoria echităţii, partenerul suprabeneficiat poate simţi vină, iar cel subbeneficiat poate experimenta furie.
- Schimbul pare să funcţioneze doar temporar, dar pe termen lung se simte „cererea continuă” fără reciprocitate.
Patru paşi concret pentru a cultiva schimbul echitabil
- a) Clarifică-ţi propriile nevoi şi limite
– Gândeşte-te: „Ce este important pentru mine în relaţie? Ce aş vrea să dau şi ce aş vrea să primesc?”
– Fă o introspecţie onestă: dacă eu dau mult, mă simt bine şi valorizat/ă, sau obosit/ă, neglijat/ă?
- b) Comunică deschis cu partenerul
– Fără acuzare, exprimă cum simţi: „Am observat că… mă simt … când…”
– Invită partenerul să îşi exprime şi el/ea ce simte, ce doreşte. Ajustaţi împreună.
- c) Stabiliţi împreună ce „echitabil” înseamnă pentru voi
– Ce poate însemna „a da” pentru fiecare: timp, atenţie, sprijin practic, gesturi emoţionale.
– Ce poate însemna „a primi”: validare, timp de calitate, susţinere, recunoaştere.
– Recunoaşte că activităţile pot fi diferite dar contribuţia să fie comparabilă: „Tu aduci sprijin emoţional, eu aduc organizare practică — asta e echitabil”.
- d) Monitorizaţi şi recalibraţi periodic
– Relaţiile evoluează. Ce era echitabil la început poate să nu mai fie la fel după un timp.
– Dacă observi un dezechilibru prelungit, aduceţi-l în discuţie. Întrebaţi-vă: „Ce putem schimba pentru ca amândoi să ne simţim bine?”
– Dacă unul dintre parteneri se află într-o perioadă dificilă (boală, schimbare de job etc.), poate fi normal să ofere mai puţin temporar — dar e important ca celălalt să ştie şi să susţină.
Atenţie la capcane
- „Dreptatea” rigidă: Aşteptarea ca totul să fie măsurabil şi egal poate fi rigidă şi contraproductivă. Uneori un partener poate oferi mai mult temporar din cauza circumstanţelor — important este ca echilibrul să fie perceput pe ansamblu.
- Scorul permanent: Spunerea „eu am făcut asta acum tu trebuie să faci asta” generează resentimente. Mai utilă e mentalitatea „suntem împreună, facem ceea ce e nevoie unul pentru celălalt”.
- Neglijarea contribuţiilor non-vizibile: Unele contribuţii nu sunt extrem de vizibile (ex: sprijin emoţional, gestionarea conflictelor interne). Recunoaşterea lor ajută la sentimentul de echitate.
- Cultura şi aşteptările sociale: În diferite culturi sau familii, ceea ce e considerat „normal” poate să varieze — de ex. rolurile tradiţionale, aşteptările legate de cine dă sau primeşte mai mult. Teoria echităţii subliniază că percepţia partenerilor contează foarte mult și că este necesar să se discute și agreeze diferențele de percepție
Schimbul echitabil în relaţii nu e despre contorizarea exactă a fiecărei acţiuni, ci despre percepţia comună a echităţii — „ambii ne simţim bine cu ceea ce dăm şi primim și ne simțim confortabil să cerem, stiind că celălalt va primi cererea mea într-un mod pozitiv”. Când cerem, dăm şi primim într-o manieră conştientă, cu respect pentru nevoile proprii şi ale celuilalt, relaţia devine un spaţiu de creştere, sprijin şi echilibru.
Dacă simți ca starea ta de bine ar avea de câștigat dacă ne-am auzi și îți dorești să discuți cu un psihoterapeut, îmi poți scrie un mesaj pe contact@psihelp.ro sau poți realiza o programare online pentru o ședință de consiliere individuală.
Cu drag,
Psihoterapeut Psihelp