Cum influențează copilaria modul în care intrăm în relații? (partea I)

În articolele pe tema cuplului ne-am propus să prezentăm câteva informații pe care le recomandăm întotdeauna ca fiind de mare folos pentru a ne ințelege deciziile, reacțiile și a înțelege dinamica din cuplu.

Sunt multe teorii care își propun să explice cum anume ne alegem partenerul, cum anume ne îndrăgostim, ce anume ne face să îl alegem pe celălalt. Harville Hendrix, psihoterapeut de cuplu cu peste 30 de ani experiență în studiul și cercetarea iubirii romantice  susține că ne alegem partenerii despre care credem că pot să refacă și să ne facă să simțim din nou acea legătură inițiala pe care am avut-o cu mama. E ca și cum partenerul ar deține cheia unui regat de poveste și noi trebuie doar să îl convingem să descuie porțile, nefericirea ulterioră fiind cauzată de eșecul de a pășii în acel tărâm de poveste.

Această dorință vine din unitatea, perfecțiunea pe care o simțim în cele 9 luni petrecute în pântecul matern și care este acoperită apoi de diverse răni care au loc în copilărie – fiecare dintre noi compensând în mod exagerat pentru ce nu a primit de la părinți, sau recreând orbește aceleași situații dureroase.

Deși suntem adulți, o parte din noi încă se așteaptă ca lumea din afară să aibă grijă de noi. În ciuda faptului că nu ne amintim nimic din primii ani de viață, evenimentele de atunci sunt adânc întipărite în creierul nostru, în acele părți antice care se regăsesc la toate mamiferele și care sunt responsabile de supraviețuire, de funcțiile corpului și de emoții. Și înmagazinăm aici toate experiențele timpurii pe care le avem chiar dacă nu ni le amintim conștient: cum ni s-a permis sau nu să explorăm mediul când am început să mergem, cât de mult ni s-a dat voie să avem libertate, cum ni s-a dat sau nu spațiu și am primit sau nu ceea ce ne doream.

Dincolo de aceste experiențe care își pun amprenta asupra modului în care vom alege partenerul, la fel de importantă este și partea de “socializare” – toate acele mesaje pe care le primim de la cei care au grijă de noi și din partea societății, care ne spun cine suntem și cum trebuie să ne comportăm. În mii de feluri, atât subtil cât și direct, părinții nostrii ne-au dat de înțeles că sunt de acord doar cu anumite părți din noi. Practic ne-au spus mereu că nu putem fi întregi, noi înșine așa cum ne dorim, și în același timp să fim și acceptați de către ei și de societatea în care trăim. Astfel, copii învață devreme să se rușineze de corpurile lor, că anumite emoții nu sunt acceptate sau că sunt interzise complet. Și cel mai mult îi convinge exemplul parinților lor – alegerile pe care aceștia le fac, libertățile pe care ei și le acordă, plăcerile pe care și le îngăduie sau nu, talentele pe care și le dezvoltă, aptitudinile pe care și le ignoră și regulile pe care le respectă.

Ajungem așadar să avem părți din noi pe care le reprimăm, sau pe care le exagerăm dacă credem că asta ne ajută să ne integrăm, să primim iubire și acceptare sau pe care le respingem de teamă să nu fim noi respinși din cauza lor. H. Hendrix vorbește despre 3 părți:

• Sinele pierdut – acele părți pe care a trebui să le reprimăm din cauza cerințelor societății
• Sinele fals – fațada ridicată pentru a umple spațiul rămas după reprimare
• Sinele respins – părțile care au fost dezaprobate de ceilalți și deci response

Și uite așa ajungem să tânjim după vindecare, după intreaga noastră gamă de emoții, după mintea iscoditoare pe care o aveam la inceput și după bucuria intensă din pruncie. Apare un dor de a regăsi toate acestea, de a fi “compleți” și începem să ne întărim convingerea că, întâlnind persoana potrivită, acea pereche perfectă la care visăm, ne vom completa și întregii și noi.

Revenim în articolele următoare cu modul mai concret în care aceste procese care apar în copilărie și ne “truncheză” ajung să determine și modul în care alegem partenerul. Pentru că, înțelegând, avem mai multe șanse să reparăm sau să menținem binele, nu-i așa?

Citește și Cum influențează copilăria modul în care intrăm în relații ( partea II).   

Dacă simți ca relatia ta de cuplu ar avea de câștigat și îți dorești să discuți cu un psihoterapeut, îmi poți scrie un mesaj pe contact@psihelp.ro sau poți realiza o programare online pentru o ședință de consiliere individuală sau de cuplu.

Cu drag,

Ileana Socolescu

Psihoterapeut Psihelp